[metaslider id=”3721″]

Acoperiş verde

Ideea unui acoperiș din iarbă poate părea excentrică, ciudată, însă în alte păți ale lumii, indivizii au adoptat-o cu entuziasm. În țara noastră, asemenea inițiative sunt destul de rare, poate și pentru că multor oameni li se pare ciudat să locuiască sub un strat de pământ, sau se gândesc că acesta le poate afecta structura casei. Noi credem că refuzul vine mai mult din teama de necunoscut și din informațiile puține asupra acestui tip de acoperiș. Tocmai de aceea, în cele ce urmează vă vom prezenta avantajele și vom spulbera miturile legate de acoperișurile din iarbă, astfel încât vă veți da seama că un acoperiș este ecologic și economic în același timp.

O să începem cu aspectele ecologice. Unui bucureștean îi revin în medie mai puțin de 10 metri pătrați de spațiu verde, media UE situându-se la 26 mp/cap de locuitor. În fiecare an dispar câteva sute de mii de metri pătrați de spații verzi pentru ca în grădini, parcuri etc se construiesc clădiri. Din 1989, bucureștenii au pierdut 17 milioane de metri pătrați de suprafață verde. Iar lucrurile nu par să se îndrepte într-o direcție prea bună. Având în vedere aceste lucruri, verdeața de pe acoperișul caselor este o idee cât se poate de bună. Acoperișurile verzi sunt în primul rând un mod de a de a respira mai mult oxigen, de a proteja mediul înconjurător, de a combate încălzirea globală, a reduce inundațiile și nu în ultimul rând de a da un aspect mai frumos orașului.

Un acoperiș din iarbă are mai multe avantaje economice decât ne-am putea imagina.

Acestea pot prelungi viața construcției cu până la 40 de ani. Stratul de pământ protejează acoperișul, astfel încât materialele din care este construit acesta nu vor mai fi expuse intemperiilor și se vor deteriora mai puțin. Nu trebuie să vă faceți griji în privința greutății pământului, acesta este mai ușor decât țiglele, astfel încât structura casei nu va fi pusă în pericol. Un alt avantaj ar fi faptul că
acoperișul verde va scădea cheltuielile, vara răcorind casa, astfel încât costurile cu aerul condiționat vor fi mai reduse, iar iarna încălzind-o, reducând astfel costurile cu încălzirea.

 

Folosind mai puțin material, un acoperiș din iarbă este și mai ieftin. Pământul poate fi luat din cel rămas în urma construcției, semințele de iarbă au un preț scăzut, iar peluza se întreține ușor. Pentru un asemenea acoperiș nu se folosește orice tip de iarbă, ci așa-zisa iarbă de soaldină care este mai rezistentă la secetă și nu trebuie tăiată constant. În plus, puteți planta pe acoperiș și flori speciale, ce își schimbă culorile vara, iar iarna sunt de un roșu-bronz.

Acoperișurile verzi există de aproximativ 30 de ani în Germania. În Marea Britanie, prima casă ce a avut un astfel de acoperiș a fost construită în 1964, arătând și astăzi impecabil, motiv pentru care este scoasă la licitație începând cu 2 milioane de lire sterline. În ultimii ani, în ciuda reticenței oamenilor, acoperișurile verzi au început să câștige teren în multe țări din Europa. Nu numai locuințele, ci și clădirile comerciale au optat pentru iarba pe acoperiș. Printre clădirile importante care se bucură de un acoperiș verde se numără fabricile Ford și Rolls Royce și Parlamentul Australiei. În Japonia, din ce în ce mai multe școli, clădiri de birouri au acoperișuri din iarbă, acestea fiind un loc de relaxare, de aer curat, ca un fel de parc la înălțime.

Având în vedere toate avantajele unui astfel de acoperiș, nu ar trebui să ezitați dacă vreți să vă bucurați de un spațiu verde și să economisiți în același timp.

Scandinavii sunt foarte preocupați de mediul înconjurător, ei acordând o atenție deosebită inclusiv acoperișurilor caselor, pe care le preferă din iarbă. În acest sens, din anul 2000, ei organizează un concurs anual, pentru a determina cel mai bun proiect de acoperiș cu iarbă, din Scandinavia.

În Scandinavia acoperișurile verzi nu reprezintă o noutate, iar arhitectura lor persistă de secole, mai exact, până la sfârșitul secolului al XIX-lea acoperișurile tip gazon au fost cel mai frecvent tip de acoperișuri, întâlnit în rândul caselor din Norvegia rurală.

Un acoperiș verde are multiple beneficii: reduce pierderea de căldură iarna și nu lasă casa să se încălzească vara, filtrează poluanții din atmosferă, izolează fonic, reduce stresul locatarilor, crește semnificativ durata de viață a clădirii.

Procesul de creare a unui acoperiș tip gazon este destul de complex. Elementul principal al unui astfel de acoperiș este scoarța de mesteacăn.

Aceasta este dură, impermeabilă, ușor de decojit de pe trunchi și, cel mai important, gratuită și abundentă pe tot întinsul Norvegiei. Așadar, scoarța era aplicată pe acoperișul casei și imediat acoperită, cu straturi multiple de sol pentru a nu se mișca.

Grosimea stratului era foarte importantă, pentru trăinicia acoperișului. Dacă acesta era mai subțire de 15 cm, nu avea sa treacă cu bine de o vară aridă, iar dacă depășea 20 cm în grosime, devenea excedentar, iar greutatea lui risca sa rupă acoperișul.

Masa aproximativă a materialului de pe o casă era de 50 de kilograme pe metru pătrat, dar, în urma unor ploi abundente, putea ajunge chiar și la 80 de kilograme pe metru pătrat.

Amestecul de scoarță de mesteacăn, acoperit cu pământ și iarbă, are și un alt rol decât cel estetic, care este vizibil, cu adevărat, deosebit. Acoperișul oferă o izolație extrem de eficientă, precum și protecție împotriva vijeliilor și a înghețului.

 

Şi ca să fim punctuali:

• a
• b
• n
• v